Vașcău

Oraș în județul Bihor, Crișana, România

Vașcău (în maghiară Vaskoh, în germană Eisenstein) este un oraș situat în sud-estul județului Bihor, în regiunea istorică Crișana, pe cursul superior al râului Crișul Negru, la poalele Munților Apuseni. Este parte a pitoreștii zone „Țara Beiușului” și se află la aproximativ 7 km de orașul Ștei. Denumirea sa provine din maghiară: vas = „fier” și kohó = „furnal”, reflectând tradiția îndelungată a prelucrării fierului în această zonă.

Date geografice

Țară	România
Județ	Bihor
Regiune istorică	Crișana
Coordonate	46°28′47″N 22°28′47″E
Altitudine medie	295 m
Suprafață totală	65 km² (66,14 km² cu satele componente)
Populație (2011)	2.315 locuitori
Densitate	46,6 loc./km²
Atestare documentară	1552
Cod poștal	415800
Primar	Florin-Ioan Porge (PNL, din 2004)
Fus orar	UTC+2 (EET), UTC+3 (EEST)

Orașul Vașcău include satele componente: Câmp, Câmp-Moți, Colești, Vărzarii de Jos și Vărzarii de Sus. Este așezat la intersecția paralelei de 46°28′ latitudine N cu meridianul de 22°28′ longitudine E, în culoarul Depresiunii Beiușului, acolo unde Munții Apuseni se întâlnesc cu Câmpia de Vest.

Relief

Relieful orașului Vașcău este variat și cuprinde patru unități principale: Munții Biharia, Munții Codru-Moma, Dealurile Crișene și Depresiunea Beiuș. Cel mai reprezentativ este relieful carbonatic al Platoului Vașcău, care se înfățișează ca o cunună de depresiuni închise, lipsite de cursuri de apă permanentă.

La marginea platoului, rocile impermeabile formează o cunună montană, cu Vârful Momuța (930 m) drept cel mai înalt punct altimetric al zonei. Alte culmi importante includ: Cicera Ursului (900 m), Merișor/Porceasa (900 m), Vârful Runcului (860 m), Cornet (650 m) și Măgura Osoiului (620 m). Depresiunea Beiușului este rezultatul afundării formațiunilor carpatice din vestul Munților Apuseni, având văi largi și puțin adânci care favorizează așezările umane.

Rețea hidrografică

Principalul curs de apă este râul Crișul Negru, care izvorăște din masivul Munților Apuseni (localitatea Poiana de Vașcău). Străbate orașul pe o lungime de aproximativ 4 km, având un curs meandrat. Printre afluenții săi de pe teritoriul orașului se numără: pârâul Boiu, iruga Morii, pârâul Băltuța și valea Boncii.

Platoul Vașcău este sărac în ape permanente, acestea pierzându-se în ponoare carstice. Cea mai semnificativă vale este Valea Pampăr, care se pierde în peștera Câmpeneasca (un aven de 35 m adâncime), iar după aproximativ 3 km de drum subteran, apa iese la suprafață la Izvorul Boiu, un izvor cu debit puternic și temperatură constantă pe tot parcursul anului. În zonă se găsesc numeroase tăuri (lacuri în doline), printre care Tăul lui Barna, Tăul Iezer, Tăul Lupului, Tăul lui Ghib, Lacul Ponor și Lacul antropic de la Marmură, cel mai mare lac din regiune.

Climă

Regiunea Vașcău are un climat temperat continental moderat, influențat de poziționarea în vestul Munților Apuseni, care opun rezistență maselor de aer polar din est. Regiunea se află sub influența aerului oceanic, umed și rece, ceea ce face ca verile să fie călduroase, iar iernile nu foarte aspre.

📊 Date climatice Medii: Temperatura medie anuală: 9,8 °C (în depresiune) • Temperatura minimă (ianuarie): -1,3 °C • Temperatura maximă (iulie): 19,4 °C • Precipitații medii anuale: 700 mm (depresiune), 1000–1200 mm (zonele montane) • Vânturi predominante: sudice, vestice și nordice

Datorită orientării culmilor muntoase și a adâncimii văilor, microclimatele locale sunt variate. Pe creștetul dealurilor se formează acumulări de aer mai cald, în timp ce în văi aerul rece tinde să stagneze. Nebulozitatea este mai accentuată iarna, scăzând spre lunile de vară.

Demografie

Anul recensământului	Populație
1600	~70 locuitori
1784	472 locuitori
1910	1.264 locuitori
2002	2.854 locuitori
2011	2.315 locuitori

Conform recensământului din 2011, populația orașului Vașcău era de 2.315 locuitori, în scădere față de 2002 când se înregistraseră 2.854 de locuitori. Majoritatea covârșitoare sunt români (94,9%), cu o minoritate de romi (2,89%). Din punct de vedere confesional, 94,69% sunt ortodocși, urmați de baptiști (1,38%) și penticostali (1,25%). Scăderea populației reflectă fenomenul de migrație și îmbătrânire demografică specific multor localități mici din România.

Istorie

Primele urme de locuire în zona Vașcăului datează din paleolitic, datorită bogăției hidrografice, climatului blând și reliefului variat. Cea mai veche mențiune documentară certă este din 1552, în „Conscrierea porților Liber regius”, unde localitatea apare sub denumirea de Nagykoh(ó) („Cuptorul Mare”), făcând referire la topitoria de fier.

În secolul al XVIII-lea, denumirea Vaskoh („furnal de fier”) ilustra principala ocupație a locuitorilor: prelucrarea fierului. Alte ocupații tradiționale includ: cultura cartofului, creșterea vitelor, olăritul, cioplitul marmurei, cojocăritul și cizmăritul. În 1784, Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan a cuprins și zona Vașcăului, iar protopopul de Beiuș a citit în târg scrisoarea vicecomitelui care îndemna la calm.

În 1848–1849, Vașcăul a fost antrenat în vâltoarea evenimentelor revoluționare, iar la Marea Unire din 1918, și-a trimis delegații la Alba Iulia: Adrian Deseanu (protopop), dr. Augustin Ciurdariu, Alexandru Sala (învățător) și Maxim Nonu (contabil). În localitate s-a constituit o gardă națională condusă de locotenentul Petre Popovici, care a asigurat transferul administrației la 11 ianuarie 1919. În anul 1956, Vașcăul a fost ridicat la rangul de oraș, împreună cu cele 5 sate componente.

Obiective turistice

Avenul Câmpeneasca cu Izbucul Boiu — rezervație naturală spectaculoasă, situată la 3,5 km de oraș. Apele Văii Pampăr se prăvălesc de la 35 m înălțime într-o imensă gură de peșteră, pentru a ieși la suprafață după 2 km de drum subteran la Izvorul Boiu, cu debit constant și apă care nu îngheață niciodată.
Izbucul de la Călugări — fenomen carstic intermitent, ciclul de golire-umplere repetându-se la 15–40 de minute. Zona găzduiește o mănăstire devenită important punct de pelerinaj la „Sfânta Maria Mare” (15 august) și „Înălțarea Domnului” (8 septembrie).
Biserica de lemn din Colești — monument arhitectonic istoric, una dintre cele mai vechi biserici din sudul Bihorului, menționată încă din 1752.
Biserica romano-catolică — sfințită la 26 iulie 1744, construită pe locul unei biserici mai vechi, pe dealul Calvaria. Altarul și coloanele sunt executate din marmură locală de Câmp și Colești.
Peștera Urșilor de la Chișcău — renumită peșteră în apropiere, cu formațiuni carstice spectaculoase.
Lacul antropic de la Marmură — cel mai mare lac din regiune, format în urma exploatării marmurei.
Muzeul „Nicolae Bocu” — punct muzeistic cu obiecte etnografice, costume populare și documente istorice din zonă.
Casa de Cultură „Vasile Sala” — organizează anual manifestările „Vetre Folclorice” și programe artistice de „Ziua Orașului”.

Personalități

Alexandru Andrițoiu (1929–1996) — poet român.
Marius Sala (1932–2018) — academician, lingvist, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.
Mircea Benea (n. 1922) — profesor universitar doctor inginer la Institutul Politehnic din Cluj.
Nonu Ion Mircea (1902–1978) — profesor universitar doctor docent la Facultatea de Drept din Iași, secretar particular al lui Nicolae Titulescu.
Alexandru Boc (n. 1946) — sportiv de performanță.
Patriciu Țiucra (1884–1962) — delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918.

Infrastructură

Vașcăul este traversat de DN79 (Oradea–Beiuș–Vașcău), arteră rutieră importantă care face legătura între vestul și sud-estul județului Bihor. Orașul dispune de Școala Generală cu clasele I–VIII „Nicolae Bogdan”, care funcționează ca centru coordonator pentru școlile din satele aparținătoare, precum și de Biblioteca orășenească „Alexandru Andrițoiu”, Casă de Cultură și Muzeu.

Din punct de vedere economic, tradiția prelucrării fierului și a marmurei (exploatată în carierele locale de marmură) rămâne parte din identitatea zonei. Creșterea animalelor și cultura cartofului sunt ocupații agricole importante. În apropierea orașului funcționează o crescătorie de păstrăvi (înființată în 1937 de Partenie Coroi, valorificând apele constante ale Izvorului Boiu). Turismul, în special cel ecoturistic și de aventură, are un potențial semnificativ datorită peisajului carstic spectaculos.

În concluzie, Vașcău este un oraș mic, dar cu o încărcătură istorică și naturală remarcabilă. Așezat în inima „Țării Beiușului”, la poalele Munților Apuseni, păstrează tradiția prelucrării fierului încă din Evul Mediu și se mândrește cu un cadru natural carstic impresionant: avene, izbucuri intermitente, peșteri și tăuri pitorești. Deși populația este în scădere, potențialul turistic al zonei — de la Avenul Câmpeneasca la biserica de lemn din Colești — reprezintă o resursă prețioasă pentru viitorul acestui oraș bihorean.

Distanță între Stefănești și Vașcău

Indicații rutiere Stefănești - Vașcău